Poate ai observat că unele conversații te încarcă, te obosesc, poate chiar simți că „dispari” în ele — în timp ce altele te energizează, te fac să te deschizi.
Această diferență nu e întâmplătoare. Ține de calitatea ascultării.
Într-o lume grăbită, în care răspundem adesea înainte să înțelegem, ascultarea activă devine o formă de grijă profundă — pentru celălalt, dar și pentru tine însuți.
În acest articol, explorăm ce înseamnă să asculți cu adevărat, de ce e atât de important acest tip de comunicare și cum poți să o practici zi de zi — acasă, la muncă, în cuplu, în relația cu copiii sau chiar în propria terapie.
Sumar
Ce este ascultarea activă?
Ascultarea activă nu este doar să taci în timp ce celălalt vorbește.
Este un act conștient de prezență — o alegere de a fi acolo, de a vedea și de a simți ce transmite interlocutorul dincolo de cuvinte.
În psihoterapie, acest tip de ascultare creează spațiul de siguranță în care apare vindecarea. În viața de zi cu zi, creează spațiul în care apare conectarea umană.
Cum arată ascultarea activă:
- Îți îndrepți privirea către interlocutorul tău și lași telefonul jos.
- Pui întrebări deschise: „Cum s-a întâmplat?”, „Ce ai simțit atunci?”.
- Parafrazezi: „Înțeleg că te-a afectat faptul că…?”
- Numești emoțiile: „Observ că pari îngrijorat”, „Simt tristețe în vocea ta”.
Aceste gesturi simple transmit: „Te văd. Te aud. Contezi.”
De ce contează ascultarea?
Când nu suntem ascultați, simțim că nu contăm. Iar acest sentiment ne rupe de ceilalți, dar și de noi înșine.
În schimb, când cineva ne ascultă cu adevărat, apare vindecarea — nu doar a emoției, ci și a relației.
Ascultarea autentică:
- Consolidează încrederea între parteneri, prieteni sau colegi.
- Reduce conflictele și interpretările greșite.
- Crește empatia și înțelegerea reciprocă.
- Creează o bază pentru relații sigure și profunde.
În cabinet, observ adesea cum tăcerea atentă schimbă dinamica unei ședințe.
Când un client se simte ascultat fără judecată, el își permite, poate pentru prima dată, să fie sincer cu sine.
Ascultarea activă și sinele tău interior
Ascultarea nu se aplică doar celorlalți — ci și propriei voci interioare. Mulți oameni nu se mai aud pe ei înșiși. Se critică, se grăbesc, se compară. Dar autoascultarea este o formă de autoacceptare.
Când te oprești și te întrebi „Ce simt acum?” sau „Ce am nevoie cu adevărat?”, devii propriul tău martor.
Acolo începe autocunoașterea.
În spatele fiecărei reacții bruște sau al fiecărui „nu mai pot” se ascunde un mesaj. Ascultarea autentică înseamnă să îl descifrezi, nu să îl corectezi.
Cum poţi să-practici ascultarea activă acum
1. Experimentează în următoarea conversație
Propune-ți să „intri în rolul ascultătorului”. Nu te grăbi să completezi. Respiră, privește, lasă spațiu.
Vei observa cum energia dialogului se schimbă — devine mai lentă, mai profundă.
2. Observă-te pe tine ca ascultător
Fără critică. Doar observă:
- Mintea îți pleacă?
- Aștepți momentul să vorbești?
- Te simți incomod în tăcere?
Conștientizarea acestor momente e primul pas spre ascultare reală.
3. Folosește întrebări deschise
Întrebările deschise invită la explorare, nu la defensivă.
Exemple:
- „Cum te-ai simțit când ai aflat?”
- „Ce parte a fost cea mai grea pentru tine?”
- „Ce ai fi avut nevoie atunci?”
4. Reflectează emoțiile celuilalt
Nu trebuie să fii psiholog pentru asta. Doar să pui în cuvinte ce percepi:
„Simt că ești îngrijorat…” sau „Mi se pare că povestea asta te doare încă.”
5. Creează o regulă personală
Înainte să răspunzi, respiră adânc și spune-ți: „Ascult cu intenție.”
Este o ancoră simplă, dar extrem de puternică.
Cum ne transformă ascultarea relațiile
Relațiile noastre nu eșuează din lipsă de iubire, ci din lipsă de ascultare.
Ascultarea activă în cuplu, în prietenii sau la muncă schimbă complet modul în care răspundem celuilalt.
Beneficii observate:
- Mai multă empatie – pentru că înțelegi emoția, nu doar comportamentul.
- Mai puțină tensiune – reacțiile tale vin din prezență, nu din impuls.
- Comunicare clară – pentru că lași loc să fie spuse lucrurile esențiale.
- Conexiune reală – pentru că omul se simte văzut și valorizat.
În terapie, când un client învață să asculte mai bine, apare o schimbare vizibilă: relațiile se armonizează, conflictele se reduc, iar respectul de sine crește.
În cabinetul meu
Mulți dintre cei cu care lucrez ajung să spună:
„Pentru prima dată, simt că cineva chiar mă aude.”
A asculta înseamnă să creezi un spațiu sigur.
Nu pentru a da soluții, ci pentru a însoți.
Și paradoxal — când nu mai încerci să repari, celălalt se repară singur.
Ascultarea ca practică de viață
Nu trebuie să fii terapeut ca să practici ascultarea activă. O poți duce în fiecare conversație:
- cu partenerul tău, când îți povestește o zi grea;
- cu un copil, când îți arată o frică;
- cu un coleg, când își exprimă o frustrare;
- sau cu tine, când simți că te pierzi.
Ascultarea activă este o disciplină a inimii, nu a urechilor.
Și ca orice disciplină, se antrenează.
Concluzie: Ascultarea este un dar, dar și o alegere
Nu trebuie să fii perfect(ă).
Nu trebuie să ai răspunsuri.
Trebuie doar să fii prezent(ă).
Într-o lume care vorbește prea mult și aude prea puțin, alegerea de a asculta este un gest revoluționar de iubire. Dacă simți că vrei să explorezi mai profund cum să-ți cultivi ascultarea — față de tine sau de ceilalți — te invit să programezi o consultație.
Împreună putem construi acel spațiu în care ești ascultat(ă) și în care înveți să asculți.
Programează o consultație și hai să vorbim despre ce ai tu în interior — fără judecăți, cu deschidere.
