Hipnoza stârneşte fascinaţie – şi, pe alocuri, teamă. Te întrebi dacă pierzi controlul. Dacă poţi rămâne blocat într-o stare. Dacă e ceva de „magie neagră”. Ba chiar şi în rândul celor interesaţi de dezvoltare personală circulă mituri care, din păcate, pot opri omul să profite de beneficiile terapiei. În acest articol, demontăm două dintre cele mai răspândite credinţe false despre hipnoză — şi îţi arăt cum stau lucrurile cu adevărat.
Mitul 1: „În transă pierdem orice control asupra propriei minţi”
Pe scurt: nu, nu e adevărat.
Ce spunem frecvent: „Când sunt hipnotizat, altcineva preia controlul total asupra minţii mele şi pot face lucruri împotriva voinţei mele”.
Realitatea: Ceea ce se întâmplă într-o stare hipnotică este că persoana colaboratoare acceptă sugestii (interiorizate) care declanşează răspunsuri intrapsihice. Poetizat, este un dialog între conştient şi inconştient, nu o predare de sine lipsită de voinţă.
Mai precis: când te afli în transa hipnotică, ești în continuare tu – cu deciziile tale, cu limitele tale. Nu cineva „controlându-te” de la distanţă. Transa hipnotică implică o colaborare: tu îţi deschizi interiorul, eu ca terapeut te ghidez — dar tu alegi ce accepţi, ce schimbi.
Puterea de a trăi o transă hipnotică se află în softul oricărui individ. … Hipnotizatorul nu este nimic altceva decât un simplu ghid…
Aceasta este baza empatică: tu rămâi agentul principal în propria evoluţie.
Mitul 2: „Poţi rămâne blocat în transa hipnotică”
Din nou: nu, nu e real.
Ce se spune: „O dată ce intru în hipnoză, nu mai pot ieşi”.
Ce ne arată experienţa clinică şi cercetarea: De peste 200 de ani de istorie documentată a hipnozei clinice, nu s-a înregistrat niciun caz în care cineva să fi rămas blocat într-o transă.
Mai mult: dacă un terapeut ar ieşi brusc din cameră în timpul inducţiei — chiar şi aşa — clientul îşi poate relua starea normală de veghe în ritmul său propriu, asemănător cu trezirea după o scurtă reverie sau somn ușor.
De ce acest mit persistă?
Frica de pierdere a controlului (am discutat mai sus) amplifică ideea că „ceva rău poate să se întâmple”.
Filmele, media, cultura populară au dramatizat hipnoza: scenarii în care „victima” nu se mai poate trezi.
Lipsa de informare. Oamenii nu ştiu ce înseamnă concret „transă” în context terapeutic — pentru ei pare ceva misterios, periculos.
Ce înseamnă pentru tine, ca cititor/pacient în terapie
Dacă ai ezitat să încerci pentru că te-ai gândit la „rămânut acolo”, acum ai motiv să respiri uşurat. Procesul este sub controlul tău, iar tu eşti arhitectul răspunsului psihic propriu.
Concluzie
Procesul terapeutic cu hipnoză nu este o scenă de film în care pierzi controlul sau rămâi suspendat în timp. Este, mai degrabă, o călătorie conştientă către propriul tău interior, în care tu decizi cât eşti dispus să explorezi, să renunţi la frică, să accesezi resurse pe care (poate) le-ai neglijat până acum.
Dacă ţi-ai dorit vreodată să faci o schimbare — să îţi linişteşti mintea, să eliberezi blocaje emoţionale, să accesezi potenţialul interior — dar te-ai oprit la „oare ce zic alţii?”, „oare ce se întâmplă dacă…?”, te invit: hai să demontăm împreună miturile şi să descoperim ce poţi tu realiza.
